nu am mai scris demult. ieri am scos "efectele personale" din demisolul primei cladiri pe care-am construit-o. se intampla in 2002. au trecut 11 ani de atunci. o cladire de 6 nivele in care-am trait si in care mai bine de zece ani mi-am desfasurat activitatea. birouri, oameni, zbateri, carti, literatura, proiecte, viata, iubiri, tristeti, copii, afaceri, falimente, bani, fundatii, lifturi, publicitate, vanzari, marketing... tot a vazut cladirea asta. am mai construit intre timp aproape 10.000 mp. tot asa, intre timp am mai produs si am mai pierdut vreo 10 milioane de euro in vreo zece domenii de activitate. am schimbat un intreg sistem medical in Romania ca vreo douazeci de mii de copii sa aiba o sansa la o viata normala, am scris carti, am ridicat firme, am dat faliment, am divortat, am facut copii, am pus pe piata branduri care inca rezista ... am devenit o legenda. s-au scris articole de ziar si carti despre mine sau despre lucrurile pe care le-am facut. iar astazi stau si privesc fara manie inapoi. astazi sunt un personaj de 42 de ani care le-a facut aproape pe toate. si care tot astazi trebuie sa priveasca analitic prezentul. prezentul care-mi spune ca am 42 de ani, ca am pierdut absolut tot, ca inca am vreo 300 mii euro datorii la banci si ca sunt posesorul a 3 copii cu doua mame diferite. imi vine sa rad. acum vreo 6-7 ani nu ma hotaram daca sa-mi cumpar insula in pacific sau avion personal si acum dau din colt in colt la sfarsitul cate unei luni, cand vin facturile. criza asta a fost un seism pentru multi. unii au rezistat, altii nu. eu am facut parte din ultima categorie. totul s-a prabusit ca un castel de carti de joc. doar faptul ca-s mai inteligent decat majoritatea lumii a facut ca lucrurile sa nu se prabuseasca brusc iar eu sa reusesc sa trag de ele inca vreo cativa ani buni. ziua de ieri insa mi-a aratat ca pana la urma istoria se scrie de catre invingatori la fel cum fotbalul se joaca pe goluri. impresia artistica conteaza doar pentru acel scurt si unic moment de glorie. frumos dar la fel de ineficient pentru invinsi. in urmatoarele trei luni probabil ca voi fi la final : voi fi cu toate acareturile vandute, cu datoriile achitate intr-o mare masura si cu un minus de vreo 200-300 mii de euro ramasi intr-un credit oarecare, la o banca oarecare. dupa aproape 15 ani de munca asta e tot ceea ce-mi ramane. un minus de cateva sute de mii de euro. destul de trist pe de-o parte. nici macar o casa a mea nu mi-a ramas sa reusesc sa-mi impac psihicul cumva. iar asta face si ea parte din ironia sortii. nicio casa desi am construit vreo 7 imobile. ceea ce-mi aminteste ca ultima oara cand am luat-o de-al capo, acum vreo 12 ani, in 2001, dupa ce-am pierdut vreun milion de dolari, plecam de la un minus de 30.000 de dolari. deh, m-am maturizat intre timp. cica pot mai mult. sau ma rog, probabil ca viata/karma/destinul imi mai da inca o incercare. sa vad cum e. de parca pana acum fusesem ferit de toate cele.
astea fiind spuse, abia astept sa inchid toate socotelile cu trecutul. prin urmare, hai sa facem niste bani si hai sa ne distram facand asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu